Sângerarea gingiilor: cauze și când mergi la stomatolog

Sângerarea gingiilor apare cel mai des din gingivită, o inflamație provocată de placa bacteriană de la marginea dinților. Dar nu e singura explicație: periajul prea dur, ața dentară folosită rar, sarcina, fumatul, diabetul necontrolat, deficitul de vitamina C sau K și unele medicamente anticoagulante pot toate să întrețină sau să agraveze sângerarea. La un adult cu gingii sănătoase, periajul sau ața nu ar trebui să lase urme de sânge. Dacă se repetă zi de zi, gingia e inflamată și are nevoie de o igienizare profesională.

Cauzele frecvente ale sângerării gingiilor

Aproape toate cazurile pornesc de la același mecanism. Placa bacteriană, un strat lipicios de bacterii și resturi alimentare, se adună la marginea dinților și irită gingia din jur. Peste acest mecanism principal se pot suprapune și alți factori: un periaj prea dur, ața dentară folosită rar, schimbările hormonale din sarcină, fumatul, un diabet slab controlat, deficitul unor vitamine, câteva clase de medicamente sau o proteză care nu mai stă bine. Fiecare are un mecanism propriu, explicat în secțiunile de mai jos, și e util să știi care se aplică în cazul tău, pentru că răspunsul potrivit diferă de la o cauză la alta. Numitorul comun rămâne același: gingia devine mai fragilă și sângerează mai ușor decât ar trebui.

Gingivita, cea mai frecventă cauză

Gingivita e stadiul incipient al bolii parodontale și explică majoritatea cazurilor de gingii care sângerează la periaj sau la ață. Placa netratată se întărește treptat în tartru, iar gingia răspunde prin inflamație: se înroșește, se umflă ușor, sângerează la cel mai mic contact. Vestea bună: spre deosebire de stadiile avansate ale bolii parodontale, gingivita e complet reversibilă. O igienă corectă, plus un detartraj profesional acolo unde tartrul s-a fixat deja, poate readuce gingia la normal în câteva săptămâni.

Periajul agresiv și ața dentară folosită rar

Un periaj făcut cu forță sau cu o periuță cu peri tari poate răni direct gingia, mai fragilă decât smalțul dintelui, chiar și fără nicio inflamație de fond. Pe de altă parte, lipsa curățării interdentare zilnice lasă placa să se adune exact acolo unde periuța nu ajunge: între dinți, la marginea gingiei. Dacă gingiile sângerează când reiei ața dentară după o pauză, nu înseamnă că ața strică ceva. Înseamnă că zona era deja inflamată și neglijată. Sângerarea ar trebui să scadă vizibil în una-două săptămâni de folosire zilnică și blândă, nu să fie un motiv să renunți. O periuță moale, ținută la un unghi de circa 45 de grade față de gingie și mișcată cu blândețe, curăță aproape la fel de bine ca una tare, fără riscul de a răni țesutul.

Sângerarea gingiilor în sarcină

Fluctuațiile hormonale din sarcină cresc sensibilitatea gingiei la aceeași cantitate de placă bacteriană care, altfel, ar provoca poate o inflamație minoră. Fenomenul se numește gingivită de sarcină. Cifrele variază mult între studii: unele surse clinice vorbesc despre 60-75% din sarcini, altele, cu populații și metodologii diferite, ajung la un interval mai larg, între 35% și 100%. Diferența ține de cât de strict sunt definite cazurile și de trimestrul luat în calcul. Concluzia practică rămâne aceeași: o igienă mai atentă în această perioadă previne majoritatea disconfortului, iar controalele stomatologice de rutină rămân sigure pe tot parcursul sarcinii. Simptomele tind să fie mai vizibile în trimestrul al doilea și se retrag de regulă spontan după naștere, pe măsură ce nivelul hormonal revine la normal.

Fumatul poate ascunde gravitatea reală

Fumatul e unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru boala parodontală, alături de igiena deficitară. Aici apare o capcană. Nicotina produce o vasoconstricție care poate reduce vizibil sângerarea gingiilor chiar și atunci când boala progresează dedesubt. Practic, un fumător poate avea gingii care sângerează mai puțin decât un nefumător cu aceeași gingivită. Nu pentru că ar fi mai sănătos, ci pentru că principalul semnal de alarmă e parțial mascat. La fumători, lipsa sângerării nu e un motiv de liniște. Controalele regulate contează cu atât mai mult. Renunțarea la fumat rămâne, alături de igiena orală corectă, una dintre cele mai eficiente măsuri pentru a opri progresia bolii parodontale, chiar dacă efectul asupra sângerării vizibile nu se vede imediat.

Diabetul, vitaminele și anticoagulantele

Diabetul necontrolat și boala parodontală se influențează reciproc: glicemia mare favorizează inflamația gingivală, iar o infecție parodontală netratată poate, la rândul ei, îngreuna controlul glicemic. Un deficit sever de vitamina C, cunoscut clasic drept scorbut, slăbește țesutul conjunctiv al gingiei și poate produce sângerare chiar și fără placă bacteriană abundentă. Deficitul de vitamina K, implicată direct în coagulare, e asociat de mai multe surse cu o sângerare gingivală crescută, alături de vitamina C, deși efectul lui izolat e documentat mai rar. Cât despre medicamentele anticoagulante și aspirină: de regulă nu provoacă ele singure sângerarea, dar fac ca o gingivită deja existentă să sângereze mai vizibil și mai mult timp. Niciun tratament anticoagulant nu se oprește din proprie inițiativă din cauza gingiilor; decizia rămâne a medicului care l-a prescris.

Proteze sau aparate dentare care irită gingia

O proteză care nu mai stă bine, o coroană cu margine neregulată sau un aparat ortodontic pot freca constant același punct al gingiei. Rezultă o iritație locală care sângerează ușor, de multe ori vizibilă doar acolo unde există contactul, nu pe toată gura. Spre deosebire de gingivita generalizată, sângerarea de aici tinde să fie localizată, mereu în aceeași zonă, și se ameliorează rapid după ce lucrarea e ajustată de un medic. Dacă observi că sângerarea revine constant în același loc, în dreptul unei coroane, al unei proteze sau al unui bracket ortodontic, spune-i medicului la următorul control. Soluția e de obicei simplă: un ajustaj al lucrării, nu un tratament pentru gingie.

Sângerarea gingiilor înseamnă parodontită?

Nu neapărat, dar merită atenție. Sângerarea la periaj sau la ață, gingiile roșii sau ușor umflate, respirația neplăcută trecătoare, toate sunt de regulă semne de gingivită, stadiul reversibil. Parodontita, forma avansată, presupune deja pierdere de os și de ligamente în jurul dintelui și nu se mai vindecă de la sine, deși poate fi stabilizată prin tratament. Semnalele care trec dincolo de gingivită: gingii care par să se retragă și să expună mai mult din dinte, spații sau pungi între dinte și gingie, dinți care încep să se clatine sau își schimbă ușor poziția, respirație urât mirositoare care nu cedează după periaj (vezi și cauzele halitozei).

În cabinet am observat destul de des pacienți care au trecut ani la rând cu o sângerare ușoară, pusă pe seama unei periuțe noi sau a oboselii. Abia la un control de rutină descoperă că osul din jurul câtorva dinți s-a pierdut deja. Diferența dintre a opri boala în stadiul de gingivită și a o gestiona după ce a devenit parodontită se vede clar în ce se mai poate recupera. De-aia recomand un control ori de câte ori sângerarea nu dispare repede. - Dr. Eduard Duda, medic fondator la Clinica NEO

Ce poți face acasă pentru gingii sănătoase

Trecerea la o periuță cu peri moi sau extra-moi reduce imediat trauma mecanică, fără să scadă eficiența curățării, atâta vreme cât tehnica e corectă. Periaj de două ori pe zi, cam două minute de fiecare dată, plus ață sau periuțe interdentare zilnic: asta rămâne baza oricărei rutine care vrea să oprească sângerarea. O clătire cu apă sărată călduță sau cu o apă de gură antibacteriană ajută suplimentar cât timp gingia e încă inflamată. Cu o rutină constantă, majoritatea oamenilor observă o îmbunătățire clară în una până la două săptămâni. Dacă sângerarea nu scade deloc în acest interval, igiena de acasă nu mai e suficientă de una singură.

Când mergi la stomatolog pentru gingii care sângerează?

Un reper practic, susținut de mai multe surse medicale: pragul de două săptămâni. Dacă sângerarea continuă mai mult de atât, în ciuda unei igiene corecte, e momentul unui control, unde un detartraj profesional scoate tartrul pe care periuța și ața nu-l mai pot atinge. Ai nevoie de o evaluare mai urgentă dacă sângerarea e abundentă, apare spontan, fără nicio cauză mecanică, sau vine la pachet cu vânătăi frecvente și neexplicate ori cu o oboseală neobișnuită. Combinația asta poate ascunde o problemă mai amplă decât gingivita, una care merită investigată și medical, nu doar dentar. Programările le găsești pe pagina de contact, iar echipa medicală o vezi pe pagina medicilor.

Surse

• NHS, Gum disease, despre cauza principală a bolii gingivale și igiena interdentară recomandată, pe NHS.
• ADA MouthHealthy, Bleeding Gums, despre cauzele mecanice și medicamentoase ale sângerării gingivale, pe American Dental Association.
• Cleveland Clinic, Bleeding Gums: Causes & Treatment, despre cauzele sistemice și pragul de două săptămâni pentru un control, pe Cleveland Clinic.
• World Health Organization, Oral health fact sheet, despre fumat ca factor de risc pentru boala parodontală, pe World Health Organization.
• MedlinePlus, Bleeding gums, despre lista completă de cauze, inclusiv deficitele de vitamine, pe MedlinePlus (U.S. National Library of Medicine).
• Current concepts in the pathogenesis of periodontitis: from symbiosis to dysbiosis, PMC10071981, despre mecanismul biologic al trecerii de la gingivită la parodontită, pe PubMed Central.

Continuă cu

Îngrijire oralăGingivita: simptome și tratament Îngrijire oralăDetartrajul: cum decurge și de ce contează Îngrijire oralăHalitoza: cauze și tratament

← Înapoi la blog