Leucoplazia bucală: ce este și când e nevoie de biopsie

Leucoplazia bucală este o pată sau o placă albă, aderentă, pe mucoasa din interiorul gurii, care nu poate fi ștearsă sau răzuită și care se confirmă abia după ce alte cauze de leziuni albe, precum candidoza sau lichenul plan bucal, au fost excluse. Apare de obicei pe obraz, pe limbă sau pe gingie, de regulă nu doare, iar tocmai din acest motiv trece ușor neobservată. Riscul ei real ține de faptul că o mică parte dintre aceste leziuni pot evolua spre o modificare precanceroasă, motiv pentru care orice pată care persistă mai mult de câteva săptămâni merită arătată unui medic.

Ce este leucoplazia bucală

Leucoplazia este un termen clinic, nu un diagnostic de sine stătător. Descrie o pată sau o placă albicioasă, uneori ușor îngroșată, care apare pe mucoasa bucală și rezistă la ștergere, indiferent cât de tare o freci cu limba sau cu un tampon. Se numește diagnostic de excludere pentru că medicul ajunge la el abia după ce a eliminat alte explicații cunoscute pentru o leziune albă, cum sunt candidoza bucală, lichenul plan sau iritația mecanică de la un dinte ciobit ori o proteză care freacă.

Leziunea nu are un aspect microscopic propriu; eticheta rămâne provizorie până la o eventuală biopsie. Poate apărea pe obraz, pe marginea sau fața limbii, pe gingie sau pe planșeul gurii. Alte modificări de culoare ale limbii, care nu sunt neapărat leucoplazie, sunt descrise separat în articolul despre limba albă. Aspectul leucoplaziei variază de la o suprafață netedă și uniformă, numită formă omogenă, până la una pătată, cu zone îngroșate sau nodulare, numită formă non-omogenă, iar distincția dintre cele două contează pentru că influențează direct riscul asociat leziunii.

Cum deosebești leucoplazia de o candidoză bucală

Multe persoane confundă la început o leucoplazie cu o candidoză bucală, cunoscută popular drept afta din gură, pentru că ambele apar ca pete albe. Testul simplu care le separă este ștergerea: candidoza bucală se desprinde relativ ușor la frecare cu un tampon sau cu limba și lasă dedesubt o zonă roșie, ușor inflamată. Leucoplazia rămâne fixă pe mucoasă, oricât ai freca-o.

Candidoza apare frecvent la persoane care poartă proteze dentare, care au urmat un tratament cu antibiotice sau corticosteroizi inhalatori, sau care au un sistem imunitar slăbit, și de obicei răspunde bine la un tratament antifungic prescris de medic. Dacă pata dispare după un astfel de tratament sau la o ștergere ușoară, cel mai probabil nu a fost o leucoplazie.

Diferența dintre leucoplazie și lichenul plan bucal

Lichenul plan bucal este a doua confuzie frecventă, pentru că poate apărea tot ca zone albe pe mucoasă. Diferența vizuală tipică e modelul: lichenul plan formează striuri albe fine, dantelate, așezate într-o rețea, cunoscute în literatura medicală drept striurile Wickham, de obicei simetrice pe ambii obraji. Leucoplazia, în schimb, apare ca o placă solidă, indurată, fără acest desen de rețea.

Există totuși o formă de lichen plan, numită de tip placă, care poate semăna clinic cu o leucoplazie. În astfel de cazuri de graniță, diferența certă se stabilește tot prin biopsie, pentru că cele două leziuni au un tipar diferit la examenul microscopic.

Leucoplazia păroasă: o afecțiune complet diferită

Leucoplazia păroasă orală este o afecțiune complet diferită de leucoplazia clasică descrisă mai sus, deși poartă un nume asemănător. Este cauzată de replicarea activă a virusului Epstein-Barr în celulele epiteliale ale limbii și apare aproape exclusiv la persoane cu imunitatea scăzută semnificativ, de exemplu în infecția HIV netratată sau după un transplant de organ. Vizual, se prezintă ca striuri albe, ușor corugate, pe marginile limbii, adesea pe ambele părți.

Spre deosebire de leucoplazia clasică, leucoplazia păroasă nu prezintă modificări precanceroase la examenul microscopic și nu este considerată o leziune cu potențial de transformare în cancer oral. De multe ori se ameliorează sau dispare de la sine odată ce statusul imunitar al persoanei se îmbunătățește, iar un tratament dedicat nu este întotdeauna necesar.

Cauzele și factorii de risc ai leucoplaziei

Factorii de risc pentru leucoplazia clasică sunt bine documentați și se suprapun în mare parte cu factorii de risc pentru cancerul oral. Fumatul, indiferent de forma sub care e consumat, țigări, pipă sau tutun de mestecat ținut mult timp în gură, este cel mai constant asociat cu apariția leucoplaziei, iar riscul crește semnificativ la fumătorii de lungă durată. Consumul mare de alcool, mai ales combinat cu fumatul, amplifică suplimentar riscul.

Un al treilea grup de cauze ține de iritația mecanică cronică: un dinte cu o margine ascuțită, o proteză care nu se potrivește bine sau o coroană ori o plombă nepotrivită pot freca același punct al mucoasei zi de zi, până când țesutul reacționează printr-o îngroșare vizibilă. În multe cazuri însă nu se identifică o cauză clară, mai ales la persoane care nu fumează și nu consumă alcool în exces, iar leziunea rămâne etichetată drept idiopatică.

În clinica noastră am observat destul de des pacienți surprinși când le arăt o pată albă pe care nu au sesizat-o niciodată, tocmai pentru că nu îi deranjează cu nimic. Le explic mereu că lipsa durerii nu înseamnă lipsa de importanță, mai ales la mucoasa bucală, unde multe modificări timpurii sunt complet nedureroase. Un control de rutină la 6 luni prinde aproape întotdeauna aceste leziuni devreme, când opțiunile de tratament sunt cele mai simple. - Dr. Eduard Duda, medic fondator la Clinica NEO

Leucoplazia bucală este periculoasă?

Vestea bună este că majoritatea leziunilor de leucoplazie rămân benigne pe toată durata monitorizării. Vestea care justifică totuși un control medical este că o parte dintre ele pot evolua, în timp, spre o modificare precanceroasă sau chiar spre un cancer oral.

Studiile mari publicate în ultimii ani estimează o rată de transformare malignă cumulată undeva între 3% și puțin peste 15%, cu o valoare medie de aproximativ 6-9% în analizele cele mai recente și mai extinse; nu există o singură cifră unică valabilă pentru orice pacient, pentru că rata depinde de tipul leziunii, de durata urmăririi și de factorii de risc individuali. Diferența majoră ține de aspectul leziunii: forma omogenă, adică placa netedă și uniformă, are un risc de transformare de câteva ori mai mic decât forma non-omogenă, adică leziunea pătată, cu zone nodulare sau verucoase, care necesită o supraveghere mai atentă și, de regulă, o biopsie mai degrabă decât monitorizare simplă. Localizarea pe planșeul gurii și pe fața sau marginea limbii este asociată, în mai multe studii, cu un risc ceva mai ridicat decât alte zone ale mucoasei.

Cum se pune diagnosticul: rolul biopsiei

Stomatologul poate observa o leucoplazie la un control de rutină și poate face o primă evaluare vizuală, însă nu poate confirma sau exclude singur o modificare precanceroasă doar prin inspecție. Standardul de aur pentru diagnostic rămâne biopsia, adică prelevarea unui mic fragment din leziune pentru examen histopatologic la microscop. Majoritatea stomatologilor generaliști nu efectuează ei înșiși biopsia unei leziuni suspecte de leucoplazie și trimit pacientul către un chirurg oro-maxilo-facial sau către un specialist în medicină orală pentru această procedură.

Înainte de biopsie, medicul poate recomanda mai întâi îndepărtarea unui factor iritant identificat, de exemplu ajustarea unei proteze sau renunțarea temporară la fumat, urmată de o reevaluare după 2-3 săptămâni; dacă leziunea persistă neschimbată, biopsia devine pasul următor. Rezultatul histopatologic e cel care stabilește dacă țesutul e normal, are o displazie ușoară, moderată sau severă, sau prezintă deja modificări canceroase, și tot el ghidează pasul următor de tratament.

Tratamentul leucoplaziei bucale

Tratamentul leucoplaziei începe, de cele mai multe ori, cu îndepărtarea factorului cauzator identificat: renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool sau corectarea sursei de iritație mecanică, fie că e un dinte, o proteză sau o coroană. La multe leziuni omogene, fără displazie la biopsie, această măsură simplă, urmată de monitorizare periodică la fiecare 3-6 luni, este suficientă.

Pentru leziunile cu displazie moderată sau severă, sau pentru cele care nu răspund după îndepărtarea factorului iritant, medicul poate recomanda excizia chirurgicală a zonei afectate, prin bisturiu, laser sau crioterapie, în funcție de mărime și localizare. Chiar și după o excizie completă, recidiva leucoplaziei rămâne posibilă, motiv pentru care controalele periodice continuă și după tratament, nu doar până la dispariția vizibilă a leziunii.

Când mergi la stomatolog pentru o pată albă

Cel mai bun moment să afli dacă o pată albă din gura ta este îngrijorătoare este un control stomatologic obișnuit, unde medicul verifică întreaga mucoasă bucală, nu doar dinții, exact cum face și pentru alte modificări ale mucoasei, cum e stomatita sau herpesul bucal.

Dacă observi singur o pată sau o ulcerație care nu se vindecă în aproximativ 2-3 săptămâni, programează un control chiar dacă nu te doare deloc, pentru că durerea nu este un indicator de încredere pentru gravitatea unei leziuni din gură. Programările și datele de contact le găsești pe pagina de contact, iar echipa medicală o vezi pe pagina medicilor.

Surse

• NHS, Leukoplakia, despre aspectul clinic al leziunii și diferența față de candidoza bucală, pe NHS.
• Cleveland Clinic, Leukoplakia, despre factorii de risc și rata de transformare malignă pe tipuri de leziune, pe Cleveland Clinic.
• ADA MouthHealthy, Leukoplakia, despre rolul stomatologului și indicația de biopsie, pe American Dental Association.
• Oral Potentially Malignant Disorders: Etiology, Pathogenesis, and Transformation Into Oral Cancer, PMC9065478, o analiză a leziunilor orale potențial maligne, a etiologiei și a transformării în cancer oral, pe PubMed Central.
• World Health Organization, Oral health fact sheet, despre fumat și consumul de alcool ca factori de risc pentru afecțiuni și cancere ale cavității bucale, pe World Health Organization.

Continuă cu

Îngrijire oralăStomatita: cauze, simptome și tratament Îngrijire oralăLimba albă: ce înseamnă și când e un semnal Îngrijire oralăHerpesul bucal: cauze și tratament

← Înapoi la blog