Acasă
Servicii
Tarife Înainte & După Blog Medici
Despre noi
Contact
Urmărește-ne
Model alb al unei arcade dentare cu dinți, lângă o oglindă dentară, pe un blat de lemn într-un cabinet luminos
Ortodonție

Dinte inclus: cauze, simptome și tratament

Cuprins articol
  1. Ce este un dinte inclus?
  2. Care dinți rămân incluși cel mai des
  3. De ce rămâne un dinte inclus: cauzele
  4. Cum îți dai seama că un dinte e inclus
  5. Radiografie panoramică sau CBCT?
  6. Ce se întâmplă dacă un dinte inclus rămâne netratat
  7. Caninul inclus: expunere chirurgicală și tracțiune ortodontică
  8. Măseaua de minte inclusă: când se scoate
  9. Cât de solide sunt dovezile
  10. Întrebări frecvente despre dintele inclus

Dintele inclus este un dinte format care a rămas în os sau sub gingie și nu a ieșit în arcadă la vârsta la care ar fi trebuit. Cel mai des e vorba despre măseaua de minte sau despre caninul superior, două situații pe care medicii le întâlnesc aproape zilnic. De obicei nu doare, așa că se descoperă întâmplător, pe o radiografie panoramică. Lăsat acolo, poate afecta dinții vecini, de aceea merită urmărit.

Pe scurt: în limbaj medical întâlnești și termenii „dinte impactat” sau „dinte retenționat”. Cauzele frecvente sunt lipsa de spațiu, un dinte în exces sau o poziție greșită a mugurelui dentar. Diagnosticul se pune pe radiografie, iar la canini se folosește adesea și tomografia CBCT. Soluția depinde de dinte: caninul se aduce de obicei în arcadă cu ajutorul chirurgului și al ortodontului, iar măseaua de minte se scoate doar dacă dă probleme.

Ce este un dinte inclus?

Un dinte erupe când trece prin os și prin gingie și ajunge în gură. La dintele inclus, drumul acesta se oprește. Coroana rămâne acoperită de os, de gingie sau de amândouă. Dintele există și e complet format, dar nu apare în arcadă.

Includerea nu e o raritate. Într-o meta-analiză din Journal of Clinical Medicine, 2024, Pinto și colegii au adunat 98 de studii cu 183.828 de persoane. Prevalența măselelor de minte incluse a fost de 36,9% per persoană, iar Europa a avut cea mai mică valoare regională, 24,5%. Cifrele diferă mult de la un studiu la altul, deci nu sunt o prognoză pentru gura ta. Arată doar că situația e comună.

Un dinte inclus nu înseamnă automat o problemă. Unii oameni îl poartă toată viața fără simptome. Alții au nevoie de intervenție pentru că dintele apasă pe vecini, pentru că s-a infectat sau pentru că lipsa lui din arcadă se vede în zâmbet. Decizia se ia pe baza imaginilor și a situației fiecărui pacient.

Care dinți rămân incluși cel mai des

Orice dinte poate rămâne inclus, dar unii sunt mult mai expuși. Într-o trecere în revistă din Oral and Maxillofacial Surgery Clinics of North America, 2020, Alberto enumeră incisivii, caninii, premolarii și molarul al doilea ca probleme întâlnite frecvent de medicii dentiști, ortodonți și chirurgi. În practică, primele două locuri le ocupă măseaua de minte și caninul superior.

Măseaua de minte e ultima care erupe, când spațiul din arcadă s-a ocupat deja, așa că ajunge des blocată. Dacă te interesează exact acest caz, articolul despre măseaua de minte explică ce faci când apare durerea sau umflătura.

Caninul superior e a doua mare categorie. Bedoya și Park scriu în Journal of the American Dental Association, 2009, că includerea caninului este frecventă și că medicul trebuie să fie pregătit să o gestioneze. Caninul contează: ține colțul zâmbetului și ajută la ghidarea mușcăturii, de aceea medicii încearcă de obicei să-l aducă în arcadă, nu să-l scoată.

Poziția lui variază. Într-un studiu pe tomografii din BioMed Research International, 2021, 31 din cele 56 de canini superiori incluși (55,4%) stăteau spre palat, 13 (23,2%) spre buză și 12 (21,4%) la mijlocul osului. Eșantionul e mic, 41 de pacienți, dar arată de ce poziția exactă trebuie stabilită înainte de orice plan.

Mână cu mănușă albastră care ține o oglindă dentară deasupra unui model de arcadă dentară pe o tavă curată
Un model de arcadă ajută la explicarea locului în care a rămas dintele și a drumului pe care trebuie să-l parcurgă.

De ce rămâne un dinte inclus: cauzele

Alberto descrie etiologia dinților incluși ca multifactorială: nu există o singură explicație. Câteva dintre cauzele cel mai des invocate sunt ușor de înțeles.

Lipsa de spațiu. Dacă arcada e prea mică sau dinții vecini s-au deplasat și au închis calea, dintele nu mai are pe unde să iasă. Se vede des la copiii cu înghesuire. Despre cum se formează aceste situații citești în articolele despre dinții crescuți strâmb și malocluzia la copii.

Un dinte în exces. Un dinte suplimentar, numit supranumerar, poate bloca erupția dintelui normal. O revizuire sistematică din American Journal of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics, 2023, semnată de Seehra și colegii, a analizat tocmai intervențiile pentru incisivii superiori incluși din cauza unui dinte în exces.

Dintele de lapte care nu cade la timp. Dacă dintele temporar rămâne pe loc, cel definitiv poate erupe într-o poziție greșită sau poate rămâne sub gingie. Despre calendarul căderii vezi articolul despre dinții de lapte.

Poziția mugurelui dentar. Uneori dintele se formează în os deja înclinat sau deplasat, iar traiectoria lui de erupție nu mai duce în arcadă. Nimeni nu poate preveni asta prin igienă sau obiceiuri.

În multe cazuri, cauza exactă nu se găsește. Medicul lucrează cu ce arată imaginile, nu cu presupuneri.

Cum îți dai seama că un dinte e inclus

Cel mai des, nu-ți dai seama. Dintele ascuns nu doare și nu se vede, deci mulți pacienți află de el abia la o radiografie. Există totuși indicii care merită o programare.

La copil, atenție la un dinte permanent care ar fi trebuit să apară și întârzie, mai ales dacă dintele de pe partea opusă a erupt deja de luni de zile. Alt semn e un dinte de lapte care rămâne ferm la locul lui mult peste vârsta obișnuită. La fel, un spațiu gol în arcadă sau un incisiv vecin care se înclină fără motiv clar.

La adult, semnele apar mai ales la măseaua de minte. Gingia care acoperă parțial coroana reține resturi, se inflamează și poate da durere, umflătură și gust neplăcut. Dacă ai un tipar asemănător, citește despre gingia umflată și vino la consult înainte ca infecția să se extindă.

Bedoya și Park notează că dinții incluși pot fi depistați devreme. Cu un examen clinic corect, o radiografie la momentul potrivit și o intervenție la timp, medicul poate uneori chiar să prevină includerea. De aceea controalele periodice ale copilului contează mai mult decât pare.

Din cabinet, ce văd cel mai des: părintele vine speriat că „lipsește un dinte”. Primul lucru pe care îl explic este că, în multe cazuri, dintele există, doar nu a ieșit. Avem timp să facem o evaluare corectă, cu imagini, înainte de orice decizie.

Radiografie panoramică sau CBCT?

Primul pas este radiografia panoramică, care arată toți dinții într-o singură imagine și lasă să se vadă dacă un dinte lipsește din arcadă sau stă într-o poziție neobișnuită. Limita ei e că produce o imagine plată, iar suprapunerea structurilor poate ascunde detalii. Pentru canini și pentru dinții aflați lângă structuri importante, medicul poate cere în plus o tomografie CBCT.

O meta-analiză din Journal of Clinical and Experimental Dentistry, 2024, a comparat cele două metode pe 17 studii, cu 877 de pacienți și 1.115 canini superiori incluși. CBCT a stabilit mai precis poziția dintelui spre palat sau spre buză și a pus în evidență mai multe cazuri de resorbție a rădăcinilor dinților vecini decât radiografia panoramică. Autorii concluzionează că tomografia aduce informații relevante clinic atunci când panoramica nu e suficientă. Și Alberto scrie că CBCT 3D e superioară în evaluarea poziției dintelui.

Tomografia nu se face din rutină. Medicul o recomandă când rezultatul îi schimbă planul, nu doar ca să aibă încă o imagine.

Ce se întâmplă dacă un dinte inclus rămâne netratat

Depinde de dinte și de poziție. Un dinte complet acoperit de os, fără semne de boală, poate fi doar urmărit prin controale. Alții cer atenție, pentru că pot produce probleme pe cont propriu.

Resorbția dinților vecini. Un canin care apasă pe rădăcina unui incisiv o poate distruge treptat. În studiul pe tomografii citat mai sus, resorbția a apărut la 9 incisivi centrali (31%) și la 21 de incisivi laterali (41%) din dreptul caninilor superiori incluși și netratați, iar la incisivii centrali a fost ușoară. Studiul e retrospectiv și mic, dar riscul e real. Despre cum arată procesul în sine citești în articolul despre resorbția radiculară.

Chisturi. În unele cazuri, în jurul coroanei unui dinte inclus se formează un chist, adică o cavitate cu lichid care poate afecta osul din jur. Se descoperă de obicei la controlul radiologic. Mai multe în articolul despre chistul dentar.

Infecția. Apare mai ales la măseaua de minte semi-acoperită de gingie, unde se acumulează resturi. Durerea, umflătura și dificultatea la deschiderea gurii sunt semnele care nu se ignoră.

Caninul inclus: expunere chirurgicală și tracțiune ortodontică

Când caninul e sănătos și are o poziție care permite, scopul este să fie adus în arcadă, nu scos. Bedoya și Park descriu tratamentul în două componente, chirurgicală și ortodontică. Tehnica chirurgicală diferă după cum dintele stă spre buză sau spre palat, iar tehnicile ortodontice depind de judecata și experiența medicului. Alberto subliniază că succesul cere lucru în echipă, cu ortodontul responsabil de planul general.

În practică, chirurgul descoperă coroana, iar ortodontul fixează pe ea un mic atașament legat de aparatul dentar. Dintele e tras apoi încet în poziție, o mișcare care durează luni. Despre ce poate face aparatul dentar în general citești pe pagina dedicată aparatului dentar.

Există două tehnici de expunere. În cea deschisă, gingia de deasupra coroanei se îndepărtează și dintele rămâne vizibil în gură. În cea închisă, gingia se așază la loc peste dinte, iar un fir sau un lanț îl leagă de aparat. Cassina și colegii, în European Journal of Orthodontics, 2018, au comparat cele două tehnici în 8 studii, cu 433 de pacienți (vârsta medie 15,2 ani) și 453 de canini incluși. Într-o parte dintre studii, expunerea deschisă a fost asociată cu o aliniere mai scurtă cu aproximativ 2,1 luni, iar într-un studiu cu un risc mai mic de anchiloză, adică de lipire a dintelui de os (dovezi de calitate scăzută). Alinierea inițială a caninilor spre palat a durat în medie 8,87 luni, față de 4,17 luni la cei spre buză. Autorii spun că studiile sunt puține și mici, deci recomandările nu sunt ferme.

AspectExpunere deschisăExpunere închisă
Ce se face cu gingiaSe îndepărtează de pe coroană, dintele rămâne vizibilSe așază la loc peste dinte, un fir îl leagă de aparat
Durata alinierii (2 studii)Mai scurtă cu aproximativ 2,1 luniMai lungă
Anchiloză (1 studiu)Șanse mai miciȘanse mai mari
Calitatea dovezilorModerată pentru durată, scăzută pentru anchilozăLa fel, puține studii mici

Aducerea caninului în arcadă nu e lipsită de urmări pentru gingie și os. Seehra și colegii, în European Journal of Orthodontics, 2023, au analizat 23 de studii. Comparat cu caninul de pe partea opusă, care nu fusese inclus, caninul adus în arcadă avea în medie cu 0,40 mm mai multă pierdere de atașament și cu 0,51 mm mai multă pierdere osoasă. Autorii vorbesc despre efecte modeste, cu o certitudine a dovezilor foarte scăzută spre scăzută. Concret: după tratament, igiena atentă și controalele la parodontolog sau la medicul dentist contează.

Uneori caninul nu poate fi păstrat: stă prea departe, prea oblic sau a afectat deja dinții vecini. Atunci se discută scoaterea lui și înlocuirea, după ce medicul a văzut imaginile 3D. Cum decurge procedura citești în articolul despre extracția dentară.

Măseaua de minte inclusă: când se scoate

La măseaua de minte, logica e diferită. Spre deosebire de canin, aici nu se încearcă de obicei aducerea dintelui în arcadă. Întrebarea este alta: dă probleme sau nu?

Un dinte inclus, fără simptome și fără semne de boală pe imagini, poate rămâne sub control. Extracția se discută când apar infecții repetate, durere, un chist sau afectarea măselei vecine. Medicul pune în balanță riscurile intervenției cu cele ale lăsării dintelui pe loc, iar decizia se adaptează fiecărui pacient. Procedura și recuperarea sunt descrise în articolele despre extracția dentară și măseaua de minte.

Cât de solide sunt dovezile

Majoritatea datelor despre tratamentul caninilor incluși vin din studii mici, multe retrospective, cu risc de părtinire de la moderat la ridicat, cum notează Seehra și colegii. Cassina și colegii cer și ei studii suplimentare înainte de recomandări ferme. Asta nu înseamnă că tratamentul nu funcționează.

Bedoya și Park concluzionează că, prin depistare timpurie, intervenție la timp și tratament chirurgical și ortodontic bine condus, caninii superiori incluși pot fi aduși într-o poziție corectă în arcadă. Înseamnă doar că alegerea tehnicii rămâne o decizie de echipă, adaptată fiecărui caz.

Când să te programezi: dacă un copil are un dinte permanent întârziat, un dinte de lapte care nu cade sau un spațiu gol în arcadă, dacă ai o durere sau o umflătură în spatele ultimului dinte sau dacă o radiografie arată un dinte neerupt. Un consult stomatologic și imaginile potrivite clarifică ce se întâmplă mai repede decât orice așteptare.

Întrebări frecvente despre dintele inclus

Ce este un dinte inclus?

Este un dinte format, dar rămas în os sau sub gingie, care nu a ieșit în arcadă la vârsta la care ar fi trebuit. Se numește și dinte impactat sau retenționat. Cel mai des sunt afectate măseaua de minte și caninul superior.

Doare un dinte inclus?

De obicei nu. Mulți pacienți află de el abia pe o radiografie făcută din alt motiv. Durerea, umflătura sau gustul neplăcut apar mai ales când gingia acoperă parțial dintele și se infectează, cum se întâmplă uneori la măseaua de minte.

Un dinte inclus trebuie scos obligatoriu?

Nu. Un dinte inclus fără simptome și fără semne de boală pe imagini poate fi doar urmărit prin controale. Scoaterea se discută când apar infecții, durere, un chist sau afectarea dinților vecini. La canin, de obicei se încearcă mai întâi aducerea lui în arcadă.

Se poate aduce un canin inclus în arcadă?

Da, de multe ori. Tratamentul combină expunerea chirurgicală a dintelui cu tracțiunea ortodontică, adică tragerea lui treptată în poziție cu ajutorul aparatului dentar. Poate dura luni, iar rezultatul depinde de poziția dintelui și de cât de aproape e de dinții vecini.

Poate fi descoperit un dinte inclus la adult?

Da. Includerea se vede adesea întâmplător, la orice vârstă. Într-un studiu pe tomografii cu canini superiori incluși, pacienții aveau între 12 și 68 de ani. La adult, planul de tratament se adaptează, iar medicul stabilește pe imagini ce e posibil.

Ce examen arată un dinte inclus?

Radiografia panoramică este primul pas și arată toți dinții într-o singură imagine. Pentru canini sau pentru dinți aflați lângă structuri importante, medicul poate cere o tomografie CBCT, care arată poziția exactă în trei dimensiuni.

Surse

  • A review of the diagnosis and management of impacted maxillary canines, Bedoya M.M., Park J.H., Journal of the American Dental Association, , pe PubMed (NIH).
  • Surgical Exposure of Impacted Teeth, Alberto P.L., Oral and Maxillofacial Surgery Clinics of North America, , pe PubMed (NIH).
  • Open versus closed surgical exposure for permanent impacted canines: a systematic review and meta-analyses, Cassina C., Papageorgiou S.N., Eliades T., European Journal of Orthodontics, , pe PubMed (NIH).
  • Periodontal outcomes associated with impacted maxillary central incisor and canine teeth following surgical exposure and orthodontic alignment: a systematic review and meta-analysis, Seehra J., Alshammari A., Wazwaz F. și colab., European Journal of Orthodontics, , pe PubMed (NIH).
  • Interventions to facilitate the successful eruption of impacted maxillary incisor teeth due to the presence of a supernumerary: A systematic review and meta-analysis, Seehra J. și colab., American Journal of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics, , pe PubMed (NIH).
  • CBCT vs panoramic radiography in assessment of impacted upper canine and root resorption of the adjacent teeth: A systematic review and meta-analysis, Peralta-Mamani M. și colab., Journal of Clinical and Experimental Dentistry, , pe PubMed (NIH).
  • Root Resorption of Teeth Adjacent to Untreated Impacted Maxillary Canines: A CBCT Study, Ali I.H., Al-Turaihi B.A., Mohammed L.K., Alam M.K., BioMed Research International, , pe PubMed (NIH).
  • Worldwide Prevalence and Demographic Predictors of Impacted Third Molars: Systematic Review with Meta-Analysis, Pinto A.C. și colab., Journal of Clinical Medicine, , pe PubMed (NIH).
Dr. Eduard Duda, Clinica NEO Baia Mare
Dr. Eduard Duda
Medic fondator · Clinica NEO

Articol de Dr. Eduard Duda, medicul fondator al Clinicii NEO. Informațiile din text au rol educativ și nu înlocuiesc consultul: dacă ai un dinte care întârzie să apară sau o radiografie cu un dinte neerupt, ai nevoie de un examen clinic.

← Înapoi la blog