Eroziunea dentară: cum acizii subțiază smalțul și ce o oprește
De Dr. Eduard Duda · · 9 min de citit
Cuprins articol
Eroziunea dentară este pierderea treptată a smalțului sub acțiunea acizilor, alții decât cei produși de bacterii: acizii din sucuri, băuturi carbogazoase, citrice, vin sau din refluxul gastric. Spre deosebire de carie, eroziunea nu ține de o infecție, ci de contactul repetat al dinților cu un mediu acid, care dizolvă smalțul strat cu strat. Se instalează lent și, la început, aproape fără semne, iar când apar sensibilitatea, marginile transparente și o culoare mai gălbuie, o parte din smalț s-a pierdut deja. Smalțul nu se reface, așa că totul stă în oprirea cauzei la timp.
Pe scurt: eroziunea este uzura chimică a smalțului sub acțiunea acizilor din alimente, băuturi sau reflux, fără legătură cu bacteriile. Diferă de carie și de uzura mecanică. Primele semne sunt sensibilitatea, marginile transparente ale dinților din față și o nuanță mai gălbuie, fiindcă se vede dentina de dedesubt. Smalțul pierdut nu se reface. Se oprește reducând acizii, așteptând după ei înainte de periaj și tratând refluxul, iar pierderile mari se acoperă cu lucrări.
Ce este eroziunea dentară?
Eroziunea dentară este uzura chimică a dinților, adică pierderea de smalț provocată direct de acizi, fără implicarea bacteriilor. Smalțul este cel mai dur țesut din corp, dar are un punct slab: se dizolvă în mediu acid. De fiecare dată când dinții stau în contact cu ceva acid, o cantitate minusculă de mineral se pierde de la suprafață.
Dacă acest contact este ocazional, saliva neutralizează acidul și readuce mineralele, iar smalțul rămâne sănătos. Problema apare când expunerea la acizi este frecventă sau prelungită, zi după zi. Atunci pierderea depășește capacitatea de refacere, iar smalțul se subțiază încet. Fiindcă procesul este lent și nedureros la început, mulți oameni observă eroziunea abia când e deja avansată.
Eroziune, carie sau uzură: nu sunt la fel
Eroziunea este adesea confundată cu alte forme de deteriorare a dinților, dar cauza ei este distinctă, iar asta schimbă modul în care o oprești. Merită separate trei lucruri care se amestecă des.
Caria este o distrugere localizată, produsă de acizii pe care bacteriile îi fac din zahăr, și apare în puncte, ca o gaură. Eroziunea, în schimb, atacă suprafețe întregi de smalț, uniform, și e provocată de acizi din afara plăcii bacteriene. Există și uzura mecanică, prin frecare: bruxismul, adică scrâșnitul dinților, tocește marginile prin presiune și mișcare. De multe ori aceste procese se combină, iar un smalț deja subțiat de acizi se tocește apoi și mai repede prin frecare. A ști care este cauza principală ajută medicul să aleagă cum să oprească pierderea.
De unde vin acizii: alimente și reflux
Acizii care erodează smalțul vin din două direcții: din afară, prin ce mâncăm și bem, și din interior, prin acidul din stomac care ajunge în gură. Ambele lasă aceeași urmă pe dinți.
- băuturile carbogazoase și sucurile acidulate, printre cele mai agresive, chiar și cele fără zahăr;
- sucurile de fructe, citricele și oțetul consumate des;
- vinul și unele băuturi sportive, cu un pH acid;
- refluxul gastric, când acidul din stomac urcă în gură, uneori și noaptea;
- vărsăturile repetate, de exemplu în sarcină sau în unele tulburări de alimentație.
Nu contează doar cât de acid este ceva, ci și cât de des ajunge pe dinți și cât timp rămâne acolo. A sorbi încet o băutură acidă, ora întreagă, face mai mult rău decât a o bea repede. Refluxul este o cauză frecventă și deseori trecută cu vederea, fiindcă mulți nu îl leagă de dinți. Când eroziunea apare pe fața interioară a dinților de sus, medicul se gândește adesea la acid venit din stomac.
Semnele eroziunii dentare, de la sensibilitate la transparență
Eroziunea nu doare la început și nu se vede ușor, motiv pentru care avansează în tăcere. Semnele apar treptat, pe măsură ce smalțul se subțiază și lasă la vedere dentina galbenă de dedesubt.
Printre cele mai frecvente semne sunt sensibilitatea la rece, cald sau dulce, marginile incisivilor care devin translucide, aproape ca sticla, și o culoare tot mai gălbuie a dinților. Suprafața lor poate deveni netedă și lucioasă, iar pe fața de mestecat a molarilor apar mici adâncituri rotunde. În stadii avansate, dinții se pot scurta și pot apărea mici crăpături pe margini. Aceste semne se instalează în ani, nu în săptămâni, așa că observarea lor din timp face diferența.
Cum se tratează și se ține sub control eroziunea
Primul pas nu este o lucrare, ci oprirea cauzei. Fără să reduci acizii, orice reparație se va eroda din nou. De aceea tratamentul începe mereu prin a găsi de unde vin acizii și a limita contactul lor cu dinții.
Când smalțul s-a pierdut deja mult, medicul reface forma și protejează dintele. În funcție de cât de avansată e pierderea, se folosesc materiale compozite care refac marginile tocite sau lucrări care acoperă dintele, precum fațetele sau coroanele. Scopul este dublu: să readuci forma și funcția și să pui o barieră între dinte și acizi. Dacă la mijloc este refluxul, tratarea lui, împreună cu un medic de familie sau un gastroenterolog, este parte din soluție. Fluorul aplicat profesional întărește smalțul rămas și reduce sensibilitatea.
La eroziune, cel mai important lucru pe care îl fac nu este o lucrare, ci o discuție. Am văzut prea des un dinte reparat frumos care se erodează iar, fiindcă nu găsisem cauza. Caut de aceea împreună cu pacientul de unde vin acizii. De multe ori descoperim un obicei nevinovat în aparență, o sticlă de suc acidulat băută încet toată ziua sau un reflux pe care nimeni nu îl legase de dinți. Le explic un lucru care surprinde mereu: după ce mănânci ceva acid, e mai bine să aștepți vreo jumătate de oră înainte de periaj, fiindcă smalțul e moale atunci, iar peria l-ar șterge și mai mult. - Dr. Eduard Duda, medic fondator la Clinica NEO
Se poate reface smalțul erodat?
Nu, smalțul pierdut nu se reface. Spre deosebire de os sau de piele, smalțul nu conține celule vii care să îl reconstruiască, așa că, odată dizolvat de acizi, este pierdut definitiv. Acesta este motivul pentru care eroziunea trebuie prinsă și oprită devreme.
Există totuși o nuanță importantă. În fazele foarte timpurii, când smalțul este doar înmuiat de un atac acid, dar nu încă dizolvat, saliva și fluorul îl pot reîntări prin remineralizare. Acea fereastră scurtă nu reface smalțul deja pierdut, dar poate opri pierderea următoare. Odată ce lipsește o cantitate vizibilă de smalț, singura cale de a reface forma dintelui este o lucrare făcută de medic. Prevenția rămâne, de departe, cea mai bună strategie.
Cum previi eroziunea dentară
Fiindcă smalțul nu se reface, prevenția contează mai mult aici decât la aproape orice altă problemă dentară. Din fericire, câteva schimbări simple reduc mult riscul, fără să însemne că renunți complet la ce îți place.
Redu frecvența băuturilor și alimentelor acide, nu neapărat cantitatea, și încearcă să le consumi la mese, nu întinse toată ziua. Un pai poate feri dinții din față de contactul direct cu băuturile acide, iar o gură de apă după ele spală acidul mai repede. Foarte important, nu te peria imediat după ceva acid, ci așteaptă cam o jumătate de oră. Folosește o pastă cu fluor și o periuță moale, cu presiune mică, așa cum am descris în ghidul de igienă orală. Dacă bănuiești un reflux, tratează-l. Un control regulat prinde eroziunea devreme, iar costurile orientative le găsești pe pagina de tarife sau ne poți scrie prin pagina de contact.
Întrebări frecvente despre eroziunea dentară
Care e diferența dintre eroziune și carie?
Caria este o distrugere în puncte, ca o gaură, produsă de acizii pe care bacteriile îi fac din zahăr. Eroziunea atacă suprafețe întregi de smalț, uniform, și e provocată de acizi din afara plăcii bacteriene, din alimente, băuturi sau reflux. Pe scurt, caria e o infecție localizată, iar eroziunea, o uzură chimică generală.
Se reface smalțul pierdut prin eroziune?
Nu. Smalțul nu conține celule vii care să îl reconstruiască, așa că, odată dizolvat de acizi, este pierdut definitiv. În fazele foarte timpurii, când smalțul e doar înmuiat, fluorul și saliva îl pot reîntări, dar nu refac ce s-a pierdut deja. De aceea eroziunea trebuie oprită cât mai devreme.
Ce băuturi provoacă cel mai des eroziunea?
Băuturile carbogazoase și sucurile acidulate sunt printre cele mai agresive, chiar și cele fără zahăr, alături de sucurile de fructe, citrice, vin și unele băuturi sportive. Contează și cum le bei: sorbite încet, ora întreagă, fac mai mult rău decât băute repede, fiindcă țin dinții mai mult timp în contact cu acidul.
De ce nu e bine să mă periez imediat după ceva acid?
Fiindcă, imediat după un atac acid, smalțul este temporar înmuiat, iar periajul l-ar șterge chiar mai repede. E mai bine să aștepți cam o jumătate de oră, timp în care saliva neutralizează acidul și reîntărește suprafața. Între timp poți clăti gura cu apă, ca să speli acidul mai devreme.
Poate refluxul să îmi strice dinții?
Da. Acidul din stomac care urcă în gură, uneori și în somn, erodează smalțul la fel ca acizii din alimente. Când eroziunea apare mai ales pe fața interioară a dinților de sus, medicul se gândește deseori la reflux. Tratarea lui, împreună cu medicul de familie sau un gastroenterolog, este parte din soluție.
Cum îmi dau seama că am eroziune dentară?
Semnele timpurii sunt sensibilitatea la rece, cald sau dulce, marginile dinților din față care devin translucide, aproape ca sticla, și o culoare tot mai gălbuie, fiindcă se vede dentina de dedesubt. Suprafața dinților poate deveni netedă și lucioasă. Un control stomatologic confirmă eroziunea și cât de mult a avansat.
Surse
- Oral Health Foundation, Dental erosion, cauzele acide, semnele și prevenția, pe Oral Health Foundation.
- Etiology and pathogenesis of dental erosion, Quintessence International 2016, mecanismul chimic prin care acizii dizolvă smalțul, pe PubMed.
- Contemporary diagnosis and management of dental erosion, Journal of Esthetic and Restorative Dentistry 2021, diagnosticul și tratamentul, pe PubMed.
- healthdirect Australia, Tooth decay and acids, rolul acizilor în uzura smalțului, pe healthdirect.
Articol scris de Dr. Eduard Duda, medicul fondator al Clinicii NEO. Dacă observi dinți sensibili, cu margini transparente sau tot mai gălbui, ne găsești pe B-dul Republicii Nr. 52, Baia Mare.