
Fluorizarea dinților: ce este, cum se face și când ajută
Cuprins articol
- Ce este fluorizarea dinților și cum protejează smalțul?
- Cum se face fluorizarea la cabinet
- Tipuri de fluor folosite: lac, gel și spumă
- Fluorul de acasă și fluorizarea profesională: ce diferență e?
- Cât de des e nevoie de fluorizare
- Cine are cel mai mult de câștigat din fluorizare
- Este sigură fluorizarea? Fluoroza și dozele
- Când mergi la stomatolog pentru fluorizare
- Întrebări frecvente
Fluorizarea dinților este un tratament de prevenție prin care smalțul primește o cantitate concentrată de fluor, mineralul care îl întărește și îl face mai rezistent la carie. Se aplică rapid, la cabinet, sub formă de lac, gel sau spumă, iar filmul lăsat pe dinte continuă să elibereze fluor mult timp după ședință. Nu înlocuiește periajul de acasă, ci îl completează: pasta cu fluor lucrează zilnic, în doze mici, iar fluorizarea profesională adaugă un strat de protecție mai puternic, la câteva luni o dată. E utilă mai ales celor cu risc crescut de carie, de la copii până la adulți cu sensibilitate sau gingii retrase.
Pe scurt: fluorizarea înseamnă aplicarea unui fluor concentrat pe dinți, la cabinet, ca să întărească smalțul și să prevină caria. Durează câteva minute, nu doare și se recomandă de obicei la 3 până la 6 luni, în funcție de riscul fiecăruia. Aplicat direct pe dinte, mineralul are cel mai mare efect asupra smalțului. Pentru copii, medicul dozează cu grijă cantitatea, fiindcă excesul din perioada de formare a dinților poate lăsa pete pe smalț, numite fluoroză. Pasta de acasă și aplicarea profesională nu se exclud, ci lucrează împreună.
Ce este fluorizarea dinților și cum protejează smalțul?
Fluorizarea este aplicarea unei doze concentrate de fluor pe suprafața dinților, cu scopul de a întări smalțul și de a preveni apariția cariilor. Fluorul este un mineral care se leagă de structura smalțului și îl face mai dur, mai rezistent la acizii care rod dintele.
Ca să înțelegi de ce ajută, e util să știi ce se întâmplă zilnic în gură. După fiecare masă, bacteriile din placă transformă zahărul în acizi, iar aceștia scot minerale din smalț, un proces numit demineralizare. Între mese, saliva readuce minerale înapoi, adică remineralizează smalțul. Cariile apar când balanța se înclină prea mult spre pierdere. Aici intervine mineralul: el grăbește remineralizarea și, în plus, ajută smalțul să se refacă într-o formă mai stabilă, mai greu de dizolvat de acizi.
Practic, un smalț tratat cu fluor cedează mai greu la atacurile acide de peste zi. De aceea este considerat una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenție a cariei, atât în pasta de dinți de zi cu zi, cât și în aplicarea profesională de la cabinet. Modul în care caria se instalează, pas cu pas, l-am detaliat separat în articolul despre caria dentară.
Cum se face fluorizarea la cabinet
Ședința e scurtă și simplă. De cele mai multe ori, fluorizarea vine la pachet cu o curățare profesională, pentru că aderă mai bine pe un dinte curat.
Pașii obișnuiți sunt aceștia. Întâi, medicul sau igienista curăță dinții, uneori cu un detartraj și un periaj profesional, ca să îndepărteze placa și tartrul. Apoi dinții sunt uscați ușor. Urmează aplicarea propriu-zisă: lacul se întinde cu o pensulă subțire direct pe dinți, iar gelul sau spuma se pun într-o gutieră de unică folosință pe care o ții în gură câteva minute. La final, primești câteva instrucțiuni simple, cum ar fi să nu mănânci imediat, ca produsul să apuce să acționeze.
Tot procesul durează, de regulă, câteva minute și nu presupune freză, injecții sau anestezie. E un tratament blând, pe care copiii îl tolerează fără probleme. Singurele senzații sunt gustul produsului și, în cazul gutierei, textura lui pentru scurt timp.
Tipuri de fluor folosite: lac, gel și spumă
La cabinet se folosesc mai multe forme de fluor, toate cu o concentrație mult mai mare decât în pasta de acasă. Alegerea depinde de vârstă, de riscul de carie și de preferința medicului.
- Lacul cu fluor este cel mai des folosit, mai ales la copii. Se aplică rapid cu o pensulă, se întărește la contactul cu saliva și rămâne lipit pe dinte ore în șir, eliberându-l treptat. Fiind aplicat în strat subțire, riscul de a înghiți produsul este mic.
- Gelul cu fluor se pune de obicei într-o gutieră pe care o ții în gură câteva minute. Are o concentrație ridicată și se folosește frecvent la adolescenți și adulți cu risc mai mare.
- Spuma cu fluor se aplică asemănător gelului, în gutieră, dar are o textură mai ușoară și o cantitate mai mică de produs.
Indiferent de formă, ideea rămâne aceeași: un contact intens și de scurtă durată între fluor și smalț, care lasă în urmă un strat de protecție mai puternic decât periajul zilnic. Eficacitatea lacului cu fluor la copii și adolescenți a fost confirmată de o amplă recenzie sistematică Cochrane, care a găsit o reducere importantă a suprafețelor afectate de carie la cei care primesc aplicări regulate.
Fluorul de acasă și fluorizarea profesională: ce diferență e?
Amândouă folosesc același mineral, dar în moduri diferite. Cel de acasă lucrează în doze mici, dar zi de zi, iar aplicarea de la cabinet lucrează în doze mari, dar rar. Cele două se completează.
Sursa principală de acasă este pasta de dinți. O pastă obișnuită pentru adulți conține în jur de 1.000 până la 1.500 de părți per milion de fluor, iar folosirea ei de două ori pe zi este, pentru cei mai mulți oameni, cea mai importantă măsură de prevenție. Apa de gură cu fluor și, în unele țări, apa potabilă tratată adaugă și ele un aport constant. Regulile de periaj corect, cantitatea de pastă pe vârstă și rolul aței dentare le găsești pe larg în ghidul de igienă orală zilnică.
Fluorizarea profesională intră în scenă când protecția zilnică nu e suficientă. Concentrația mare aplicată la cabinet lasă un depozit de fluor pe care smalțul îl folosește ore bune, iar medicul o recomandă țintit, în funcție de câte carii faci și de starea dinților. Nu e o alternativă la pastă, ci un plus pentru cei care au nevoie de mai mult.
Cât de des e nevoie de fluorizare
Nu există un singur răspuns valabil pentru toată lumea. Intervalul se stabilește după riscul de carie al fiecăruia, iar cel mai des recomandat este o aplicare la 3 până la 6 luni.
Cine are risc scăzut, adică face rar carii, are o igienă bună și o alimentație echilibrată, se poate încadra la o fluorizare pe an, la controlul de rutină. Cine are risc crescut are nevoie de aplicări mai dese. În această categorie intră persoanele care fac frecvent carii, cele cu gură uscată, unde saliva nu mai protejează smalțul, purtătorii de aparat dentar, la care placa se adună mai ușor în jurul bracketurilor, dar și persoanele cu gingii retrase, la care rădăcina expusă face mai repede carii.
Cel mai simplu e să lași medicul să stabilească ritmul. La un control, el vede semnele timpurii de demineralizare, evaluează factorii de risc și îți spune dacă o dată pe an e de ajuns sau dacă ai nevoie de o fluorizare la fiecare câteva luni.
Cine are cel mai mult de câștigat din fluorizare
Există ideea că fluorizarea e doar pentru copii. E adevărat că la ei aduce un beneficiu mare, fiindcă dinții proaspăt ieșiți au smalțul încă imatur și mai vulnerabil, dar lista celor care câștigă din ea e mult mai lungă.
Beneficiază copiii și adolescenții, mai ales în anii în care apar dinții permanenți. Beneficiază purtătorii de aparat dentar, la care igiena e mai grea. Beneficiază adulții cu gură uscată, provocată de medicamente sau de anumite afecțiuni, pentru că fără salivă smalțul rămâne neprotejat. Beneficiază și cei cu gingii retrase și rădăcini expuse, precum și persoanele cu sensibilitate dentară, la care fluorul poate reduce disconfortul pe lângă rolul de prevenție.
În anii de practică am observat des convingerea că fluorizarea e ceva doar pentru cei mici, însă tocmai adulții cu multe plombe vechi sau cu gingii retrase au uneori cel mai mult de câștigat. La un pacient care face carii una după alta, un lac cu fluor aplicat la fiecare control schimbă lucrurile în timp, mai ales combinat cu o pastă de dinți folosită corect acasă. Nu e un tratament spectaculos, dar e genul de măsură simplă care previne intervenții mari mai târziu. - Dr. Eduard Duda, medic fondator la Clinica NEO
Este sigură fluorizarea? Fluoroza și dozele
Da, aplicată de un medic, în dozele folosite la cabinet, fluorizarea este sigură. El este studiat de zeci de ani și este recunoscut de organizațiile de sănătate ca o metodă eficientă și sigură de prevenție a cariei, cum arată și Organizația Mondială a Sănătății. Fluorizarea profesională e cu atât mai controlată cu cât produsul se aplică pe dinte și nu se înghite.
Riscul de care se aude cel mai des este fluoroza. Ea apare doar la copiii mici, în anii în care dinții permanenți se formează în os, și numai dacă înghit constant prea mult fluor din mai multe surse deodată. Fluoroza ușoară înseamnă niște pete albe fine pe smalț, o problemă de aspect, nu de sănătate. Tocmai de aceea cantitatea de pastă la copii se dozează strict, cât un bob de orez sub 3 ani și cât un bob de mazăre între 3 și 6 ani, iar copilul e învățat să scuipe pasta.
Pentru adulți și pentru aplicarea de la cabinet, acest risc nu se pune, pentru că perioada de formare a dinților a trecut de mult. Recomandările privind fluorul, atât cel din apă cât și cel aplicat pe dinte, sunt sprijinite de instituții precum American Dental Association, care confirmă raportul bun între beneficiu și siguranță atunci când e folosit corect.
Când mergi la stomatolog pentru fluorizare
Cel mai bun moment pentru fluorizare este chiar controlul periodic. Acolo medicul curăță dinții, evaluează riscul de carie și decide dacă o aplicare de fluor e utilă, fără să fie nevoie de o programare separată.
Fluorizarea merge deseori mână în mână cu alte măsuri de prevenție. La copii și la adulții cu șanțuri adânci pe molari, ea se combină cu sigilarea dinților, care închide fizic aceste șanțuri unde placa se adună. Împreună, fluorizarea și sigilarea acoperă cele două căi principale prin care apare caria pe suprafețele expuse.
Le spun pacienților că prevenția nu e un singur gest, ci o combinație pe care o potrivim pentru fiecare. La un copil cu molari nou ieșiți pun accent pe sigilare și fluor, la un adult cu gingii retrase merg pe fluorizări repetate și o tehnică de periaj adaptată. Diferența o face constanța, nu o intervenție izolată. - Dr. Eduard Duda, medic fondator la Clinica NEO
Dacă vrei să afli dacă fluorizarea ți-ar fi utilă, o discuție la un control lămurește repede lucrurile. Programările și datele de contact le găsești pe pagina de contact, iar echipa medicală o vezi pe pagina medicilor.
Întrebări frecvente despre fluorizarea dinților
Doare fluorizarea dinților?
Nu, fluorizarea nu doare. Medicul usucă ușor dinții și aplică lacul, gelul sau spuma cu fluor pe suprafața lor, iar tu simți doar gustul produsului și o textură lipicioasă pentru câteva minute. Nu se folosește freza și nu e nevoie de anestezie. E unul dintre cele mai blânde tratamente din cabinet, motiv pentru care se face fără probleme și la copiii mici.
Cât timp nu am voie să mănânc după fluorizare?
În general se recomandă să nu mănânci și să nu bei nimic timp de aproximativ 30 de minute după aplicare, iar în ziua respectivă să eviți mâncarea foarte dură sau fierbinte, ca filmul de fluor să rămână pe dinți cât mai mult. La lacul cu fluor, medicul îți poate spune să nu perii dinții până seara, ca stratul aplicat să acționeze mai mult timp. Instrucțiunile exacte diferă de la un produs la altul, așa că le primești la finalul ședinței.
De la ce vârstă se poate face fluorizarea?
Lacul cu fluor se poate aplica de la apariția primilor dinți, dacă medicul consideră că e nevoie, tocmai pentru că nu presupune înghițirea produsului. Pentru copiii mici, cantitatea și tipul de fluor se aleg cu grijă, în funcție de vârstă și de riscul de carie. Decizia o ia stomatologul, după ce evaluează dinții copilului.
Cât de des trebuie făcută fluorizarea?
Cel mai des se recomandă o dată la 3 până la 6 luni, dar ritmul depinde de riscul fiecăruia. Cine face carii des, poartă aparat dentar, are gura uscată sau gingii retrase poate avea nevoie de aplicări mai frecvente, în timp ce o persoană cu risc scăzut se poate încadra la controlul anual. Medicul stabilește intervalul potrivit după ce îți evaluează dinții.
Fluorizarea albește dinții?
Nu, fluorizarea nu este un tratament de albire. Rolul ei este să întărească smalțul și să prevină caria, nu să schimbe culoarea dinților. Uneori dinții par mai curați după ședință, dar asta se datorează detartrajului și periajului profesional făcute înainte, nu fluorului. Pentru schimbarea culorii se folosesc proceduri separate de albire.
Fluorul din pastă e suficient sau am nevoie de fluorizare la cabinet?
Pentru multe persoane cu risc scăzut, o pastă cu fluor folosită corect, de două ori pe zi, oferă o protecție bună zi de zi. Fluorizarea profesională, cu concentrație mai mare, se adaugă atunci când riscul de carie e crescut sau când medicul vede semne timpurii de demineralizare. Cele două nu se exclud, ci lucrează împreună: pasta zilnic, fluorizarea periodic.
Surse
- World Health Organization, Oral health fact sheet, care numește expunerea adecvată la fluor un factor esențial în prevenția cariei dentare la nivel mondial, pe World Health Organization.
- American Dental Association, Fluoride: Topical and Systemic Supplements, despre siguranță, pe American Dental Association.
- Centers for Disease Control and Prevention, About Community Water Fluoridation, care arată că apa fluorizată reduce numărul de carii la copii și adulți cu aproximativ un sfert, pe CDC.
- NIDCR, Fluoride and Dental Health, cum întărește smalțul, pe NIDCR.
- Marinho VC și colab., Fluoride varnishes for preventing dental caries in children and adolescents, Cochrane Database of Systematic Reviews 2013, o recenzie a 22 de studii pe copii și adolescenți care a măsurat cât de mult scade caria după aplicarea repetată a lacului, pe PubMed.