Pastă de dinți: cum o alegi după etichetă
De Dr. Eduard Duda · · 9 min de citit
Cuprins articol
- Ce trebuie să conțină o pastă de dinți bună?
- Fluorul de pe etichetă: ce înseamnă ppm
- Cât fluor e suficient: ce arată Cochrane
- Cantitatea de pastă, după vârstă
- Paste pentru dinți sensibili: ce se știe
- Paste de albire și cărbune activ: ce pot și ce nu pot
- Ce nu poate face o pastă de dinți
- Cum alegi o pastă de dinți, pas cu pas
- Când merită să ceri sfatul medicului?
- Întrebări frecvente despre pasta de dinți
Pasta de dinți potrivită este, înainte de orice, o pastă cu fluor, în concentrație de 1.000 până la 1.500 ppm, folosită la periajul de dimineață și de seară. Restul promisiunilor de pe ambalaj, de la albire la gust de mentă proaspătă sau cărbune activ, schimbă confortul sau aspectul, nu protecția împotriva cariilor. Eticheta spune mai mult decât reclama, dacă știi ce cauți pe ea. Mai jos vezi ce înseamnă cifrele, cât fluor ajunge, ce pot face pastele pentru dinți sensibili și unde se opresc pastele de albire.
Pe scurt: caută pe etichetă fluorul și cifra lui în ppm, nu numele sau culoarea tubului. Pentru dinți sensibili sau pete de cafea există paste specializate, dar nicio pastă nu înlocuiește periajul corect și controlul la medic.
Ce trebuie să conțină o pastă de dinți bună?
Într-un tub de pastă lucrează, de fapt, trei ingrediente principale: fluorul, abrazivul și detergentul. Fluorul întărește smalțul și ajută la remineralizarea lui în fazele timpurii ale unei carii, după cum explică Asociația Dentară Americană (ADA). Abrazivul, de exemplu silicea modificată, curăță mecanic suprafața dintelui și poate îndepărta pete superficiale. Detergentul, cum este laurilsulfatul de sodiu, face spumă, iar spuma poate ajuta la desprinderea plăcii bacteriene în timpul periajului.
Restul listei e mai puțin dramatic. Glicerolul și sorbitolul țin pasta moale, iar aromele și îndulcitorii fără calorii o fac plăcută la gust. Niciunul nu aduce protecție în plus. Gustul de mentă proaspătă îți spune cum se simte gura după periaj, nu cât de bine e apărat dintele. Iar zahărul nu are ce căuta într-o pastă cu sigla ADA: nicio pastă acceptată de ADA nu are voie să conțină zahăr sau alt ingredient care favorizează cariile.
Fluorul de pe etichetă: ce înseamnă ppm
Ppm înseamnă „părți per milion” și arată cât fluor conține pasta. O pastă cu 1.450 ppm are aproximativ 1,45 miligrame de fluor în fiecare gram. Unii producători scriu cifra mare, alții o strecoară într-o mențiune mică, lângă lista de ingrediente. Dacă nu o găsești, citește lista: ADA numește trei forme de fluor folosite în paste, fluorura de sodiu (sodium fluoride), monofluorofosfatul de sodiu (sodium monofluorophosphate) și fluorura de staniu (stannous fluoride). Dacă lista nu conține niciun compus cu fluor, nu te baza pe pastă pentru protecția împotriva cariilor.
Recomandările diferă puțin între surse. Organizația Mondială a Sănătății încurajează periajul de două ori pe zi cu o pastă cu fluor între 1.000 și 1.500 ppm. Serviciul britanic de sănătate (NHS) e mai precis: adulții ar trebui să aleagă o pastă cu cel puțin 1.350 ppm. O pastă obișnuită, de familie, cu 1.350 până la 1.500 ppm, respectă ambele recomandări.
Cât fluor e suficient: ce arată Cochrane
O revizuire Cochrane a comparat paste cu concentrații diferite de fluor, la copii și adolescenți. Pastele cu 1.000 până la 1.250 ppm reduc apariția cariilor față de pastele fără fluor, iar dovezile sunt de certitudine mare. Pastele cu 1.450 până la 1.500 ppm reduc cariile și mai mult decât cele cu 1.000 până la 1.250 ppm, dar diferența e mică (certitudine moderată). Peste 1.500 ppm, până la 2.800 ppm, numărul cariilor noi a rămas cam același ca la 1.450 până la 1.500 ppm.
Ce rămâne din cifre? Primul lucru: faptul că pasta are fluor contează mult. Al doilea: diferența dintre două paste cu fluor din intervalul recomandat contează mult mai puțin. Un fluor mai concentrat decât 1.500 ppm nu aduce un câștig vizibil în aceste studii. Revizuirea privește copii și adolescenți, dar recomandările OMS și NHS pentru adulți merg în aceeași direcție. Fluorul aplicat de medic, sub formă de lac sau gel, e o discuție separată, pe care o găsești în articolul despre fluorizarea dinților, iar felul în care smalțul se reface singur e descris în remineralizarea smalțului.
Cantitatea de pastă, după vârstă
Pe tub scrie rar, dar contează: cât de multă pastă pui pe periuță. ADA recomandă o urmă de pastă, cât un bob de orez, de la prima erupție dentară până la 3 ani, apoi cât un bob de mazăre între 3 și 6 ani. NHS dă aceleași repere, cu cuvintele lui: o urmă de pastă sub 3 ani și cât un bob de mazăre între 3 și 6 ani. Un copil mic înghite ușor pasta, iar fluorul luat în exces cât timp dinții definitivi încă se formează poate lăsa pete pe smalț, numite fluoroză dentară, despre care găsești mai multe în articolul despre dinții gălbui. De aceea cantitatea mică are rost.
La adulți, întrebarea e alta: cât timp rămâne fluorul pe dinte. Fluorul protejează cât stă în contact cu smalțul, iar NHS recomandă să nu te clătești imediat după periaj, pentru că apa spală fluorul concentrat rămas din pastă. Scuipi surplusul și atât. Periajul se face de două ori pe zi, aproximativ 2 minute, iar seara e ultimul gest înainte de culcare. NHS subliniază că periajul de seară contează în mod special.
Paste pentru dinți sensibili: ce se știe
Pastele pentru dinți sensibili conțin substanțe care reduc durerea la rece, la cald sau la dulce. ADA menționează trei variante care pot fi recomandate pentru durerea din hipersensibilitatea dentinară: fluorura de staniu, potasiul (cu sau fără staniu) și arginina. Aplicarea se face de două ori pe zi, ca la orice altă pastă.
Efectul nu apare peste noapte. Într-o revizuire Cochrane despre pastele cu potasiu, diferențele au apărut după 6 până la 8 săptămâni de utilizare, la testele cu jet de aer și cu atingere, dar nu și în evaluarea făcută de pacienți. Concluzia autorilor e prudentă: nu există dovezi clare care să susțină pastele cu potasiu, pe baza a șase studii mici. Asta nu înseamnă că nu merită încercate. Înseamnă că răspunsul diferă de la un om la altul. Dacă după câteva săptămâni durerea e la fel, tubul următor nu mai e răspunsul, iar cauza trebuie căutată la medic. Mecanismul și cauzele sensibilității sunt descrise în articolul despre sensibilitatea dentară.
Paste de albire și cărbune activ: ce pot și ce nu pot
Pastele „de albire” au agenți chimici sau de lustruire speciali, care scot mai multe pete de suprafață decât pastele obișnuite, spune ADA pe portalul MouthHealthy. Cuvântul care contează este „suprafață”. Pata de cafea, de ceai sau de tutun se mai poate reduce cu o pastă potrivită. Culoarea care vine din interiorul dintelui, de la vârstă, de la o traumă sau de la un medicament, nu se schimbă cu pasta. Diferența dintre cele două tipuri de cauze e explicată în articolul despre dinții gălbui, iar albirea făcută sub supraveghere medicală e o discuție separată, la albirea dentară.
Pastele cu cărbune activ au o reclamă și mai puternică: albesc, „detoxifică”, sunt naturale. O revizuire publicată în Journal of the American Dental Association în 2017 a căutat studii clinice și de laborator despre aceste produse și a concluzionat că nu există date suficiente care să le susțină siguranța și eficacitatea. Printre studiile analizate, trei au raportat rezultate nefavorabile, precum mai multe carii sau abraziune a smalțului. Reclamele online? Pline de afirmații terapeutice fără acoperire, de la efect antibacterian la „detoxifiere” orală, pe care autorii le-au socotit nesusținute de dovezi. Dacă totuși o încerci, verifică fluorul de pe etichetă. Uzura smalțului prin frecare se numește abraziune dentară, iar un periaj apăsat o agravează.
Ce nu poate face o pastă de dinți
Tartrul deja format nu pleacă din pastă, oricât de scumpă ar fi. Placa netratată se întărește pe dinte, iar periajul nu o mai desprinde: rămâne detartrajul profesional. Nu vindecă nici gingivita. Un periaj corect, cu fluor, ține doar sub control placa care o provoacă, iar dacă gingia sângerează, gingivita e prima explicație de verificat, nu o pastă nouă. Și nu repară o carie care a format deja o cavitate: fluorul poate remineraliza smalțul în fazele timpurii ale cariei, dar nu umple o gaură.
La cabinet, pacienții mă întreabă adesea ce pastă să cumpere. Le dau mereu aceeași primă condiție: să aibă fluor, în concentrația de pe etichetă, și să o folosească dimineața și seara. Întrebările despre marcă sau despre preț vin abia după. O pastă bună, folosită corect de două ori pe zi, face mai mult decât una excelentă folosită o dată.
Cum alegi o pastă de dinți, pas cu pas
Pe raft, alegerea se reduce la câteva verificări, în ordinea asta:
- Caută fluorul și cifra în ppm. Pentru adulți, între 1.350 și 1.500 ppm acoperă recomandările din sursele de mai sus.
- Pornește de la nevoia ta reală. Dinți sensibili: o pastă cu staniu, potasiu sau arginină. Pete de cafea: o pastă de albire, cu așteptări realiste. Nicio nevoie specială: pasta obișnuită cu fluor.
- Lasă deoparte promisiunile fără dovezi, precum „detox”, „100% natural” sau cărbunele activ.
- Dacă vezi sigla ADA Seal of Acceptance, înseamnă că producătorul a depus date de siguranță și eficacitate, evaluate de Consiliul pentru Afaceri Științifice al ADA. Sigla nu e obligatorie, iar lipsa ei nu face din pastă una proastă.
- Folosește pasta de două ori pe zi, cu tehnica corectă. Periuța și ața dentară completează pasta, nu o înlocuiesc.
Când merită să ceri sfatul medicului?
O pastă bine aleasă nu rezolvă tot. Un control e necesar dacă sensibilitatea nu cedează după câteva săptămâni de pastă pentru dinți sensibili, dacă gingiile sângerează la periaj, dacă apar pete noi pe dinte sau dacă o durere se instalează fără motiv vizibil. Medicul vede cauza, iar tubul de pastă nu o vede. Tot la un control primești o recomandare potrivită pentru dinții tăi, nu una generală.
Întrebări frecvente despre pasta de dinți
Contează marca pastei de dinți?
Mai puțin decât crede lumea. Contează fluorul, concentrația lui și faptul că folosești pasta de două ori pe zi. După revizuirile Cochrane despre concentrație, două paste cu fluor din același interval au un efect anticarie apropiat. Diferența de preț vine, de regulă, din arome, ambalaj și promisiuni de marketing.
O pastă fără fluor, „naturală”, protejează la fel?
Dovezile pentru protecția împotriva cariilor sunt strânse în jurul pastelor cu fluor. Revizuirea Cochrane arată că pastele cu 1.000 până la 1.250 ppm reduc cariile față de cele fără fluor, iar dovezile sunt de certitudine mare. Dacă preferi o variantă fără fluor pentru gust sau ingrediente, discută cu medicul cum îți acoperi lipsa lui.
Pot folosi aceeași pastă ca și copilul meu?
NHS spune că și copiii de orice vârstă pot folosi pasta de familie, dacă are între 1.350 și 1.500 ppm fluor. Contează cantitatea: o urmă cât un bob de orez până la 3 ani, cât un bob de mazăre între 3 și 6 ani. Învață copilul să scuipe surplusul, nu să-l înghită.
Trebuie să-mi clătesc gura cu apă după periaj?
Nu imediat. NHS recomandă să eviți clătirea, pentru că apa spală fluorul concentrat care a rămas din pastă. Scuipă surplusul și lasă restul pe dinți.
Pasta cu cărbune activ albește dinții?
Dovezile lipsesc. O revizuire din Journal of the American Dental Association (2017) nu a găsit date clinice și de laborator suficiente pentru a susține siguranța sau eficacitatea pastelor cu cărbune. Pentru albire, un consult arată ce metodă se potrivește cauzei petei.
După cât timp simt efectul unei paste pentru dinți sensibili?
Nu din prima zi. În studiile din revizuirea Cochrane despre pastele cu potasiu, efectele măsurate au apărut după 6 până la 8 săptămâni de utilizare. Dacă sensibilitatea nu cedează în acest interval, schimbarea tubului nu mai ajută, iar următorul pas este un control.
Surse
- World Health Organization, Oral health, fișa informativă despre periajul de două ori pe zi cu pastă cu fluor între 1.000 și 1.500 ppm, pe who.int.
- American Dental Association, Toothpastes, despre rolul fluorului, ingredientele din pastă și cantitatea recomandată la copii, pe ada.org.
- ADA MouthHealthy, Toothpaste, despre pastele de albire, pastele pentru dinți sensibili și sigla ADA, pe mouthhealthy.org.
- NHS, How to keep your teeth clean, despre concentrația de fluor, cantitatea de pastă și clătirea după periaj, pe nhs.uk.
- Cochrane, Fluoride toothpastes of different strengths for preventing tooth decay, despre efectul concentrației de fluor asupra cariilor la copii și adolescenți, pe cochrane.org.
- Cochrane, Potassium containing toothpastes for dentine hypersensitivity, despre dovezile pentru pastele cu potasiu, pe cochrane.org.
- Brooks JK, Bashirelahi N, Reynolds MA. Charcoal and charcoal-based dentifrices: A literature review. J Am Dent Assoc 2017, despre dovezile pentru pastele cu cărbune, pe PubMed.
Articol de Dr. Eduard Duda, medicul fondator al Clinicii NEO. Pentru o evaluare a igienei orale și a pastei potrivite, ne găsești pe Bulevardul Republicii 52, Baia Mare.